Exprimă-ţi opinia liber. Creează sau semnează o petiţie online.
Prima pagina » Petitii online » Petiție privind versurile imnului României
image

Petitie: "Petiție privind versurile imnului României"

Facebook share

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. În cadrul manifestărilor oficiale, se cântă obligatoriu strofele 1, 2, 4 și 11. Titul originar poartă numele: „Un răsunet”.

Dacă versurile au sigur ca autor pe publicistul și poetul preromantic Andrei Mureșanu (16 noiembrie 1816, Bistrița - 12 octombrie 1863, Brașov), se presupune că melodia, care este este o adaptare a unei cântări creștine populare, l-ar avea drept autor pe Anton Pann (cca 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească). Ceea ce îl face însă incompatibil, atât cu melodia originară, precum și cu începuturile creștine ale poporului român, sunt versurile sale. De pildă, strofa 2 (așadar, una din cele 4 cântate obligatoriu la manifestari oficiale) îl elogiază pe tiranul și antihristul Traian: „Păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!” Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53, Italica Santiponce - 9 august 117, Selinus Cilicia), a fost împărat între 98-117, însă este mai cunoscut drept cuceritorul Daciei. Acesta, în anul 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, reușind să cucerească capitala, Sarmizegetusa, pe care o va distruge în anul 106.

Că acest tiran, Marcus Ulpius Nerva Traianus, era văzut în Biserica primară ca unul din antihriști, ne-o dovedește politica lui sistematică de persecuție a creștinilor de pe tot cuprinsul Imperiului Roman [1], care nu putea să rămână fără ecou în epocă. Persecuția anticreștină, numită și cea de treia perioadă de prigoană, s-a dezlănţuit în anul 111, după cum menționează Plinius cel Tânăr (61 – cca 113), proconsulul Bitiniei. După Plinius, singura șansă dată creștinilor era apostazia: „Cine nu se leapădă de credinţă să fie torturat şi ucis”.

Sub Traian, au fost martirizaţi:

— Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul), devorat de lei la Roma, pe stadionul Colossaeum, în anul 107, când Traian și-a sărbătorit victoria asupra dacilor. Ziua lui de prăznuire este pe 20 decembrie. În tradiția populară, sărbătoarea de Ignat are o bogată încărcătură alegorică, fâcând parte din ciclul de obiceiuri ale Crăciunului.

— Sfântul Clement, papă al Romei, exilat cu un rescript la cetatea Chersones din Crimeea, aruncat în final în Marea Neagră, fiind legat de o ancoră. Are zi de prăznuire pe 24 noiembrie.

— Sfântul Apostol Simon Zilotul, fiu (sau nepot) al lui Cleopa şi văr al Mântuitorului, episcop al Ierusalimului, condamnat la moarte prin răstignire la varsta de 100 de ani. Este cinstit pe 10 mai. Ș.a.m.d.

Așadar, Traian trebuie adăugat la lista impăraților romani odioși, alături de Domiţian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Septimius Severus, Caracalla, Elagabalus, Alexandru Severus, Traian Decius, Trebonianus Gallus, Valerianus, Diocleţian, Maximianus Daia.

Este evident că poezia „Un răsunet” s-a vrut un manifest menit să sprijine curentul latinist, cultul gintei latine, en vogue la noi în perioada premodernă și modernă, dar rațiunile politice nu trebuie să intre în conflict cu rațiunile de credință religioasă, mai ales că au existat și exagerări ale unora, care au făcut mult rău.

Biserica Ortodoxă Română ar trebui să ia atitudine fermă la acest paradox, și anume ca o țară cu o populație majoritar creștin ortodoxă, cu o Biserica apostolească, sobornicescă și catolicească, să fie obligată să ia parte la triumful și apoteoza Impăratului păgân biruitor, printr-un cult asemănător cu cel de la Roma, săvârșit în primele veacuri creștine. Iar când acel împarat a fost și persecutor al creștinilor, nu face altceva decât sa fie părtașă la martirizarea unor sfinți.

Cu adâncă smerenie, îndrăznim să propunem ca text alternativ poemul patriotic „Ce-ți doresc ție, dulce Românie” de Mihai Eminescu (1850-1889), poem apărut pe data de 2/14 aprilie 1867 în revista „Familia” .

Solicităm Patriarhiei B. O. R. soluționarea de urgență a acestei probleme

______________________________________________________

[1] Traian (98-117), urmaşul lui Nerva, avea calităţi rare şi bucura de mare încredere şi cinste. Era un bun soldat şi administrator, curajos, inteligent muncitor, hotărât, conştiincios şi drept, preocupat de ordine şi de binele obştesc. Deşi bun şi drept, Traian a fost un împărat persecutor. Vezi: Curs la disciplina „Istoria Bisericească Universală”, Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, Catedra istorică a Universitățíi de Teologie Ortodoxă din Moldova, Chişinău-2006, pag. 12.

09/02/2017

Autor: Gabriel Iordan Dorobanțu |
Petitie si semnaturi in format: XLSxls   PDFpdf
*Stiri, informatii in legatura cu petitia:
*Cod validare:
- introduceti codul de mai jos
captchaCode